Atâta timp cât societatea moldovenească va fi sfâșiată de un clivaj identitar foarte complex pe care unii comentatori îl numesc criză identitară, nu va fi posibil să se asigure o modernizare coerentă a RM. Din acest considerent este important să se caute soluții pentru găsirea unui compromis rezonabil care să permită coeziunea socială în RM. Am să încerc să definesc acest clivaj identitar, să descriu într-o manieră cât mai imparțială principalele discursuri care îl generează și să schițez unele soluții.

Criză identitară?

Clivajul identitar în RM se manifestă prin existența unor comunități izolate, care au interese paralele sau divergente și comunică foarte puțin între ele. Complexitatea acestui clivaj este determinată de formularea de către aceste comunități a cel puțin trei discursuri identitare concurente care au o pondere aproximativ egală în societate, revendicându-și fiecare dreptul de a fi exponentul exclusiv al întregii societăți. Este vorba de discursul identitar românesc, discursul moldovenist și cel rusofon. Să le luăm pe rând.

Discursul românesc

Discursul românesc este unul moștenit din perioada interbelică și actualizat de o parte semnificativă a elitei intelectuale din RM. Acest discurs afirmă că Basarabia este pământ românesc, iar pe teritoriul RM românii au o istorie milenară. Acest discurs pornește de regulă de la o reprezentare primordialistă a națiunii – națiunea este ceva care există în afara noastră, a dorințelor noastre, a cunoștințelor pe care le avem. Din acest considerent, românii sunt români indiferent dacă acceptă sau nu să se identifice ca români. Națiunea este astfel un fapt obiectiv, care există prin sol și sânge, iar noi trebuie să acceptăm acest fapt ca pe un adevăr. Referința la o istorie națională, ca știință a adevărului istoric, legitimează acest discurs. Deși sunt învinuiți de oponenți că ar fi adepții Unirii necondiționate cu România, în această privință ei au opinii care variază de la aspiraţia Unirii cu România într-un stat unitar până la integrarea în UE în calitate de „al doilea stat românesc”.

Discursul moldovenist

De cealaltă parte există un discurs identitar moștenit din conceptul sovietic al națiunii socialiste moldovenești. Moldovenii, conform acestui discurs, formează etnia majoritară în RM. Se afirmă astfel că moldovenii nu ar fi români pentru că Moldova a existat ca stat înaintea României, iar moldovenii basarabeni nu au participat la crearea României atunci când s-au unit cele două Principate. Elementul mobilizator al acestui discurs identitar este neacceptarea virulentă a eventualității Unirii cu România. Moldovenii se deosebesc de români și prin faptul că au integrat elementul rusesc. Astfel, moldovenii, spre deosebire de români, știu limba rusă și sunt influențați de cultura rusă pe care ei o cunosc și în baza căreia îşi definesc propriul orizont cultural. Din acest considerent, promotorii acestui discurs identitar moldovenist sunt de regulă rusofili. Din cauza dispozițiilor sale rusofile, acest discurs este acceptat și promovat foarte activ de reprezentanții comunității care se autodefinește rusofonă.

Discursul rusofon

Comunitatea rusofonă menține și promovează un alt discurs identitar moștenit din perioada sovietică. Reprezentanţii acestei comunităţi se definesc pe criteriu lingvistic, anume prin utilizarea adesea exclusivă în spaţiul privat şi cel public a limbii ruse. De menționat că populația rusofonă nu se revendică ca un discurs etnic, căci rusofonii sunt de diferite origini etnice – ruși, dar și ucraineni, găgăuzi, bulgari, etc. Din contră, acest discurs ar exclude naționalismul, considerat impropriu în cazul lor, căci ei nu formează o etnie. Din acest motiv, rusofonii se consideră internaționaliști.

Conflictele identitare din RM

Astfel în RM avem două tipuri de conflicte identitare. Primul conflict este de autoidentificare etnică și include disputa dintre discursul identitar românesc și cel moldovenist. Al doilea conflict este de natură lingvistică și include disputa dintre minoritățile etnice rusofone (care nu vorbesc limba română) și majoritatea românofonă.

În cazul primului conflict, cele două discursuri etnice concurente, român și moldovenist, se exclud reciproc. E vorba de fapt de aceeași comunitate, sfâșiată de lupte identitare între două viziuni ale naturii sale etnice. În logica acestor dispute, ar exista o identitate ”corectă”, ”adevărată”, ”istorică” şi chiar ”științifică”, pe când cealaltă ar fi ”greșită”, ”falsă”, ”impusă” sau ”neștiințifică”. Identitatea ”corectă” trebuie să ia locul identității ”greșite”. Lupta este pe viață și pe moarte.

În cazul conflictului lingvistic, identitatea rusofonă se vrea integratoare, adoptată raţional, adică toți cei pentru care limba rusă este considerată limba principală de comunicare sunt bineveniți să facă parte din grup. Dacă un moldovean sau român ar adopta limba rusă ca principal mijloc de comunicare, în detrimentul limbii materne, acesta ar fi acceptat fără rezerve în grup. Această deschidere este interpretată ca o manifestare a internaționalismului, căci nu ține cont de etnie, dar și ca o manifestare de universalism, căci toți cetățenii RM pot ajunge o dată să facă parte din grup. La modul ideal, din perspectiva discursului identitar al rusofonilor, pentru ca acest conflict lingvistic să nu existe, toți cetățenii moldoveni trebuie să rămână rusofoni, așa cum era pe timpul URSS, prin adoptarea în spațiul public al limbii ruse (ca limbă de stat în RM). Însă acest presupus universalism pune în gardă comunitatea românofonă majoritară care îşi simte ameninţate cuceririle sale lingvistice de după 1989.

Sursele conflictelor identitare

În cazul fiecărui discurs putem identifica elemente care sunt inaceptabile din perspectiva celorlalte discursuri identitare. În discursul identitar românesc ceea ce pune pe jar  moldoveniștii și rusofonii este eventualitatea Unirii cu România. În discursul moldovenist elementul sensibil pentru români este denegarea elementului etnic românesc, considerat singurul corect, şi rusofilia, considerată un element ce favorizează rusificarea. Pe de altă parte, discursul rusofon suscită nemulțumirea românofonilor majoritari prin ceea ce ei consideră a fi nedorința rusofonilor de a învăța și folosi limba română în spațiul public. În același spaţiu comun al RM, românilor le este frică cel mai mult de rusificare, moldoveniștilor de unirea cu România, iar populației rusofone de asimilare.

Dacă elitele politice vor să cultive o coeziune a societății moldovenești, atunci ele ar trebui să elaboreze politici care să excludă aceste elemente care constituie surse de conflict în societate. Totodată, societatea civilă nu poate să fie împiedicată să adopte un discurs identitar sau altul.    

Cum să evităm războiul

Pentru a consolida societatea este nevoie să se găsească un compromis între toate aceste comunități în vederea formulării unui discurs democratic identitar care să nu permită excluderea reciprocă. E important să respectăm opțiunile identitare ale tuturor și să oferim un cadru și niște reguli de joc în care toată lumea să se regăsească. Pentru mine compromisul rezonabil ar fi formularea unui discurs modern al identității prin adoptarea identității civice moldovenești de către toți locuitorii RM și renunțarea la moștenirile totalitare în domeniul identitar şi anume: concepția primordialistă a etnicității (conform căruia ne naştem fie moldoveni, fie români), minorizarea românofonilor (adică reducerea statutului grupului românofon majoritar la „minoritate” fiind nevoit să adopte limba rusă în spațiul public) și rusificarea minorităților etnice.

Nu toată lumea va accepta cu ușurință acest compromis, însă este necesar să se pună problema pentru a se face un pas înainte spre o coeziune a societății din RM. Din acest considerent, cosider oportun să lansez această dezbatere prin a arăta cum văd eu evoluțiile concrete care ar putea, pornind de la ideile enunţate mai sus, instaura pacea civică în societatea moldovenească.

Iată aceste evoluții:

- toți cetățenii din RM să fie numiți moldoveni, indiferent de limba lor maternă și de etnie

- să se renunțe la conceptul de etnie moldovenească prin adoptarea formulei de moldoveni de etnie română

- să se continue politica de integrare europeană care să fie prezentată ca un compromis între cei care militează pentru Unirea cu România și cei cărora le este frică de asimilarea minorității ruse

- moldovenii de etnie română să fie considerați același grup etnic, majoritar, indiferent cum se autonumesc membrii săi

- implementarea de politici care să asigure funcționarea fără impedimente a limbii române în spațiul public. O modalitate ar putea fi atestarea lingvistică, conform unor criterii obiective prestabilite, a funcționarilor publici și a persoanelor care lucrează în domeniul de comunicare cu publicul. Pentru a se evita conflictele, este bine ca în perioada cât mai este valabilă legea despre limbi din 1989, care îi oferă limbii ruse un statut oficial în RM, atestarea să se facă pentru cunoașterea ambelor limbi. Adepții discursului rusofon ar găsi cu greu argumente împotriva bilingvismului.

- să se promoveze și să se susțină limbile și culturile minorităților etnice, în primul rând limbile și culturile ucraineană, găgăuză, bulgară, romă și evreiască, rusificate în marea loc majoritate.

- să se elaboreze politici publice de integrare a minorităților. Integrarea în societate a minorităților nu înseamnă în nici un caz asimilarea lor, ci în primul rând învățarea limbii majorității (nu renunțarea la limba maternă!) și participarea la viața socială împreună cu cei care fac parte din etnia majoritară.

Fiecare comunitate va putea astfel să se regăsească în acest discurs identitar integrator, căci moldovenii se vor putea numi moldoveni, toți românii vor putea fi numiți români, iar minoritățile etnice vor fi integrate în societate fără să riște asimilarea.

Eu as vrea ca alegerea presedintelui sa semnifice nu doar stabilitatea vietii politice care sa permita implementarea cu mai mare vigoare a programului de guvernare a Aliantei de Integrare Europeana, dar si maturizarea clasei politice prin adoptarea unei culturi democratice autentice, care implica in primul rand increderea reciproca si luarea deciziilor politice nu in functie de niste teorii ale conspiratiei, ci prin comunicare si negociere constanta care sa permita evitarea conflitelor si realizatea interesului public. 

PL și PLDM luptă aprig pentru un electorat pentru care idealurile naționale sunt importante. Se pare că unul dintre aceste partide ar trebui să ia întreg acest electorat pentru a consolida mesajul dreptei naționale pe scena politică din RM. Este însă posibil acest lucru?

Electoratul dreptei naționale

Partidele dispută electoratul în baza a câteva mize ideologice. Este vorba de niște subiecte care suscită dezbateri în societate și care crează divergențe în sânul electoratului.  Fiecare partid dispută un anumit segment din electorat în funcție de poziția pe care o adoptă față de aceste mize. Un astfel de segment electoral este în mod tradițional considerat electoratul naționalist, cel pentru care valorile naționale nu sunt indiferente. Acest electorat ar constitui astăzi între 25 și 35 % din populația cu drept de vot din RM.

Mitul partidului unic

Se consideră că la modul ideal pe un segment electoral constituit din toți cetățenii cu drept de vot care împărtășesc o anumită poziție cu miză electorală ar trebui să se regăsească un singur partid. În realitate însă mai multe partide dispută acest electorat, printre cele parlamenare fiind PL și PLDM. Pentru că ambele se consideră exponentele electoratului proromânesc, aceste partide politice duc o luptă acerbă între ele. În opinia mea convingerea că segmentul electoral naționalist poate fi cucerit de un singur partid este însă un mit, pe care eu l-aș numi mitul partidului unic. Am să încerc să aduc niște argumente în favoarea acestei opinii.

Un electorat eterogen

În pofida opiniilor curente, acest segment electoral pentru care luptă PL, PLDM și unele partide extraparlamentare este de fapt destul de eterogen. Deși acest electorat are o opinie similară în privința principalelor mize politice din RM cum ar fi orientarea geopolitică (prooccidentală), identitatea majorității etnice (români sau moldoveni români), atitudinea față de URSS (ocupație), soarta independenței (unirea cu România direct sau prin integrarea in UE), el poate fi divizat în două mari grupuri care sunt ireconciliabile. Ce poate face ca aceste grupuri să se excludă reciproc?

Idealiștii și pragmaticii

Deși ambele subsegmente sunt proromânești, primul își revendică deschis identitatea românească, stă pe poziția unei forme sau alta de unire cu România, condamnă fără rezerve regimul sovietic pe care îl consideră de ocupație și este adeptul unui discurs mai categoric, care acceptă foarte greu compromisurile în toate aceste subiecte. Al doilea subsegment, deși are conștiința apartenenței la cultura românească, dă prioritate totuși rezolvării aspectelor practice ale dezvoltării societății noastre, cum ar fi democrația, libertatea individuală, îmbunătățirea condițiilor materiale, a conviețuirii pașnice, și sunt dispuși să facă compromisuri în numele acestor valori. Din acest considerent, cetățenii din ultimul grup consideră că exclusivismul și discursul radical nu va ajuta cauzei naționale, ci mai degrabă îi va dăuna.

Astfel putem afirma că aceste două segmente sunt ireconciliabile în ce privește prioritățile obiectivelor politice și a metodelor de luptă politică. Dacă primul este un electorat idealist, pentru care valorile naționale sunt prioritare și nenegociabile, al doilea este un electorat pragmatic pentru care valorile naționale sunt importante, dar nu primordiale. Idealiștii îi consideră pe pragmatici trădători, iar pragmaticii pe idealiști – radicali.

Luptă istorică

Aceste subsegmente ale electoratului proromânesc au existat chiar de la începutul RM. În anii 90, aceste două subsegmente erau reprezentate în cursul anilor de două partide, Frontul Popular (mai târziu PPCD), condus într-un final de Iurie Roșca și Congresul Intelectualității (mai târziu PFD), condus de Valeriu Matei. Ambele partide aveau un discurs naționalist, dar vedeau diferit prioritățile politice și metodele de luptă pentu cauza națională. Din cauza însă că liderii acestor partide se percepeau ca dușmani de moarte, fiind adepții mitului partidului unic, ei au pus pe baricade militanții lor și au declanșat un război pe viață și pe moarte între ei. Un zel debordant și o înverșunare teribilă a manifestat în acest scop Iurie Roșca, pentru care cel mai mare dușman nu era nomenclatura ex-sovietică, ci confrații săi din PFD.

Roșca a câștigat?

Într-un sfârșit Iurie Roșca și-a văzut scopul atins. În urma unui scandal aparent de corupție, Valeriu Matei a putut fi discreditat iremediabil, ceea ce a făcut ca partidul său să nu mai treacă pragul electoral în alegerile parlamentare din 2001. Surpriza a fost însă că ponderea PPCD nu a crescut (8,24%), deși concurentul său pe segmentul proromânesc a fost eliminat. Explicația rămâne a fi că ideea conform căreia electoratul național poate fi cucerit de un singur partid este un mit. De fapt există două subsegmente ireconciliabile în privința priorităților politice și a metodelor de realizare a acestor priorități. Din acest considerent, cei care cred că înlăturând unul din cele două partide pe acest segment, PL sau PLDM, celălalt va câștiga întregul electorat se înșeală dramatic. Ei vor scăpa poate de partid, dar cu siguranță nu vor obține electoratul acestui partid, care va trece mai degrabă la un alt partid extraparlamentar, decât la trădători sau radicali.

Argumentul cel mai greu utilizat împotriva candidaturii lui Bacalu este că ea ar fi omul lui Lucinschi.  Nu este pentru prima dată când se înaintează genul ăsta de învinuiri unei persoane care apare pe scena politică din RM și prezintă un oarecare pericol pentru status quo-ul politic. Ideea este că în spatele unei persoane, care capătă o oarecare influență, întotdeauna se ascunde ceva ce depășește aparențele, ceva ce nu se vede, care nu poate fi decât intuit. Acest ceva este un plan malefic bine gândit care lucrează împotriva noastră și care este elaborat de o persoană ostilă, de dușmanul diabolizat.

KGBiștii

În anii 1990 acest dușman de temut care uneltea împotriva noastră era renumitul și temutul KGB. Oricine nu convenea cuiva și trebuia diabolizat era ”kăgăbist”! Numai cine n-a fost numit kgb-ist în perioada ceea? De fapt a fost ”kgbist” la un moment sau altul oricine a încercat să facă ceva. Astfel au fost ”kgbiști” și Druc, și Hadârcă, și Moșanu, și Șalaru, de fapt cam toți cei care aveau autoritate sau încercau să schimbe status-quo-ul politic. Pe atunci, unul dintre cei care foloseau pe larg această etichetă în raport cu ceilalți era ”patriotul” convins Iurie Roșca.

Unioniștii

Mai târziu lucrurile s-au cam inversat, căci la putere au ajuns agrarienii și déjà eticheta de kgbist era mai degrabă un compliment. Atunci însă a apărut moda unei alte etichete groaznice, care făcea să tremure și cel mai neînfricat luptător pentru adevăr, eticheta de unionist. Atunci oricine încerca să facă ceva care să schimbe status-quo-ul politic era bănuit că servește interesele ascunse ale ”imperialismului românesc”.  ”Unioniști” au ajuns multă lume, inclusiv Snegur, iar într-un moment dat chiar și Diacov, din cauza participării sale la reforma administrativă și introducerea județelor.

Legionarii

A trecut însă și perioada agrarienilor. Pe la sfârșitul puterii comuniștilor, planurile malefice erau uneltite de o altă organizație de temut – legionarii. Legionarii aveau tabere de antrenament prin munții Carpați și pe Nistru. Pe acolo au trecut și Chirtoacă, și Filat, dacă nu mă înșel și Urecheanu, care erau oamenii legionarilor în RM. Ei au realizat, dealtfel, fiind bine echipați logistic și material, planul odios de răsturnare de la putere a forțelor sănătoase stataliste, care erau bineînțeles comuniștii.

Multiplicarea uneltirilor

În perioada guvernării AIE lucrurile s-au complicat enorm, căci a început un fel de pluralism și democrație care a făcut că oricui îi trecea prin cap putea lansa proiecte politice care să destabilizeze status-quo-ul fără să riște închisoarea. Pe lângă asta în AIE existau la început 4, iar mai apoi 3 componente, toate având o (in)cultură a negocierii și a compromisului democratic care făcea ca fiecare să fie dușmanul celulalt. Dușmanii capabili să ”aibă” din umbră oamenii lor s-au multiplicat astfel mult. În acest mod, Godea a devenit omul lui Plahotniuc, Tănase – omul lui Lupu (și Plahotniuc), Filat era omul lui Voronin, mai recent Ghimpu este și el omul lui Voronin, iar în privința lui Dodon lumea ezită între a-l crede omul lui Voronin, al lui Filat sau al Moscovei…

Omul lui Lucinschi

În sfârșit avem, după doi ani de alegeri anticipate și crize constituționale, un potențial candidat cu șanse reale la Președinție. Așa cum acest potențial candidat are șanse reale să destabilizeze status-quo-ul politic, el nu este bineînțeles ”de capul lui”. După mai multe căutări și deducții s-a constatat că este ”omul lui Lucinschi”. Nu întâmplător acesta a pronunțat numele ei într-o emisiune acum ceva timp…

Istorii din astea cu omul cuiva nu am auzit nici o dată ca argument adus în luptele politice din țările cu democrație avansată pe care mi-a fost dat să le observ. Din acest considerent, am dedus că acest gen de discurs politic are rădăcinile într-un alt mit al politicii moldovenești care poate fi numit ”mitul omului cuiva”.

Mitul ”omului cuiva”

De ce eu cred că acesta este un mit? Din simplu motiv că viziunea relațiilor de dependență dintre oamenii dintr-o societate care stă la baza acestei credințe este de natură fie sclavagistă, adică o persoană este proprietatea cuiva și deci trebuie să facă necondiționat ceea ce spune ultimul, fie medievală, adică o persoană este vasalul cuiva și deci trebuie să se supună necondiționat la orice cere ultimul.

Într-o societate modernă există relații de dependență între oameni, dar ele au alte mecanisme. Astfel un raport de dependență poate fi de natură pecuniară. Prin acest raport o persoană face ceva pentru că este plătită. Un raport de dependență poate fi și de natură structurală, atunci când o persoană poate controla accesul unei alte persoane la resurse sau la avantaje. De exemplu subalternul în raport cu șeful de la serviciu sau cetățeanul în raport cu funcționarul care-i dă o autorizație este în raport de dependență. În sfârșit un raport de dependență poate fi bazat pe o relație de respect, de autoritate sau pe o comuniune de convingeri. Astfel este situația persoanei care crede că o altă persoană are autoritatea morală să-i spună ce să facă pentru că este de acord cu ideile sale și are încredere în ea.

Bacalu nu este omul lui Lucinschi

În opinia mea Bacalu nu poate fi omul lui Lucinschi pentu că are un salariu bun la FMI, nu mai este demult în relații de șef-subaltern cu Lucinschi și pentru că a ajuns pe contul ei șefă de misiune în această organizație extrem de exigentă cu angajații săi. Așa cum nu Lucinschi i-a făcut jobul în locul ei, această carieră strălucitoare nu poate fi decât meritul Veronicăi Bacalu. Pe lângă aceasta Bacalu a stat mai mult de 10 ani în SUA, departe de RM și de intrigile politice moldovenești. În opinia mea Bacalu, fiind în staful FMI, nu poate fi decât omul capitalismului occidental. Acest lucru nu este neapărat bine sau rău, dar asta exclude faptul că ea ar fi omul lui Lucinschi.

Mihai Ghimpu zicea zilele trecute la un post de televiziune că in 2009, în condițiile în care situația economică a țării era la pământ, partidele Alianței trebuiau să cedeze puterea comuniștilor. Iar încă mai devreme liderul PL menționase ideea ca lui Voronin să i se ofere postul de prim-ministru pentru 2 ani până la următoarele alegeri. Comuniștii s-ar fi discreditat și atunci forțele democrate, în opinia lui, în scurt timp ar fi luat întreaga putere. Această viziune, de a ceda oponenților puterea în condițiile de criză economică adâncă cu scopul de a-i discredita, este și a fost, cât n-ar părea de surprinzător, foarte răspândită se pare în RM, nu doar la liberali, ci în mai multe medii politice. Această idee a stat chiar la originea multor decizii politice cardinale din istoria acestei țări. În opinia mea, credința în eficacitatea acestei tactici nu este însă decât un mit, o idee falsă.

 Cedarea puterii agrarienilor?

Acest mit a condus la mai multe eșecuri lamentabile ale politicienilor moldoveni. Astfel, în 1993, în Parlamentul care a votat legea prin care s-a oficializat limba română, care a votat suveranitatea, iar mai apoi independența țării, a apărut o sciziune în interiorul forțelor naționaliste aflate la putere. Astfel vechea nomenclatură agrară care a sprijinit până acum toate aceste decizii emancipatoare, și-a văzut interesele afectate, între altele, de reformele economice, în mod special prin lichidarea colhozurilor. Reprezentanții din Parlament ai acestui grup influent a decis să creeze o facțiune parlamentară distinctă care a fost numită - clubul Viața satului. Acest club deținea un număr important de mandate, suficient ca să blocheze votarea legilor, dar insuficient pentru a demite conducerea Parlamentului, constituită în majoritate din exponenții Frontului Popular. Conducerea frontistă a Parlamentului era supusă astfel unor presiuni fără precedent pentru a ceda puterea.

În acest context, într-o noapte, patru înalți demnitari frontiști, inclusiv Președintele Parlamentului, au decis să-și dea demisia in corpore. Această demisie trebuia, se pare, să demonstreze că agrarienii nu sunt capabili să conducă, și astfel să pregătească terenul pentru un eșec lamentabil al acestor forțe politice la viitoarele alegeri anticipate inevitabile. Cu toate acestea însă, PDAM, un nou partid creat în baza clubului Viața Satului, a reușit performanța excepțională de a obține majoritatea absolută în Parlamentul nou ales după alegerile anticipate din 1994, ceea ce i-a permis acestui partid, printre altele, să voteze nestingherit noua constituție a RM (cea care a legalizat denumirea sovietică a limbii de stat) și să scoată din ilegalitate partidele cu ideologie comunistă, interzise de vechiul Parlament.

Cedarea puterii comuniștilor?

Să luăm un alt exemplu. În 1998, în urma crizei financiare rusești, RM înregistrează o cădere economică de proporții (PIBul scade cu 6,5%), această epocă asociindu-se în memoria moldovenilor cu salariile neplătite și scumpirea bruscă a vieții, dar și cu guvernarea unei coaliții democratice – Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR). În aceeași perioadă, în urma unor manevre din Parlament, are loc transformarea RM într-o republică parlamentară, prin transferarea alegerii Președintelui în Parlament cu 61 de voturi. Atunci a avut loc primul eșec de alegere a Președintelui în Parlament, care a dus, de altfel, la declanșarea alegerilor anticipate în anul 2001.

În urma scrutinului, Partidul Comuniștilor obține cu ușurință o majoritate constituțională, victorie care i-a surprins chiar și pe liderii acestuia. În culuarele puterii se discuta situația grea în care se găsesc finanțele publice și că este puțin probabil ca PCRM să reziste mai mult de un an. Așa cum știm cu toții, acest partid a guvernat însă nestingherit țara timp de 8 ani și nu era departe să mai guverneze încă 4 ani, iar acum el mai prezintă încă un risc real pentru partidele de la guvernare.

Cedarea puterii AIE?

Iată încă un exemplu în care acest mit a avut un rol în luarea unor decizii politice importante. În 2009 PCRM obține, în urma alegerilor parlamentare, 60 de mandate, care însă nu-i permit să voteze Președintele, ceea ce declanșează alegerile anticipate. În urma alegerilor anticipate, se constituie o alianță majoritară formată din partidele necomuniste: AIE. Președintele Voronin, după mai multe ezitări își dă demisia, cedând toată puterea noii alianțe majoritare.

Deși Voronin nu avea altă opțiune constituțională, în presa comunistă se scria că acest pas este de ordin tactic, căci partidele necomuniste nu ar avea competența necesară pentru a guverna în condiții de criză. Conform acestei opinii, guvernarea democrată ar fi avut aceiași soartă ca și cea din 1999 când, nefiind capabilă să plătească nici salariile și nici pensiile curente, a fost măturată cu ușurință de comuniști în alegeri. Deși într-adevăr situația economică și financiară a RM era extrem de gravă după politicile populiste comuniste în timpul campaniei electorale din 2009 și din cauza crizei economice globale, guvernul AIE 1 și mai apoi AIE 2 a reușit, nu fără ajutor extern, performanța nu doar de a face plățile curente, ci și de a asigura o creștere economică importantă, una din cele mai ridicate din Europa. Acest lucru îi permite să se mențină la guvernare chiar și în condițiile unor neînțelegeri între componentele Alianței și a problemelor de imagine care rezultă din acestea.

Sacrificarea lui Filat?

De altfel, chiar și instalarea în funția de Prim-Ministru a lui Vlad Filat a fost favorizată de acest mit. Astfel, partajarea funcțiilor a fost acceptată de ceilalți lideri ai Alianței nu fără gândul ascuns, spun gurile rele, că postul de Prim-Ministru este unul de sacrificiu, căci toată responsabilitatea guvernării va cădea pe șeful guvernului și partidul care îl reprezintă. Vă amintesc însă că PLDM a obținut în alegerile parlamentare anticipate din 2010 cel mai bun scor, depășind cu mult scorul celorlalte partide partenere de guvernare, devenind practic unicul oponent serios al comuniștilor.

Configurația puterii în RM să fi fost determinată de credința politicienilor într-un mit?

Aceste experiențe din istoria recentă a RM ne fac să credem că ideea că se poate obține întreaga putere prin tactica cedării temporare a guvernării pentru a demonstra că oponenții politici nu sunt capabili să conducă nu este decât un mit. Puterea se cucerește greu, iar atunci când se obține, ea trebuie păstrată pentru a demonstra că partidul are capacitatea să guverneze în condițiile în care a găsit țara. Dacă însă acesta cedează puterea, înseamnă că el nu se simte capabil să guverneze, și deci nici nu merită această putere.

Cedarea puterii pentru că situația în țară este foarte grea este greșită și din punt de vedere moral. Un partid care cedează puterea unor persoane pe care le consideră incompetente, doar pentru ca să demonstreze prin contrast că este mai bun, face cu bună știință un mare rău țării sale. Această atitudine echivalează cu tactica medievală a arderii țării in fața dușmanilor. E o tactică distructivă si, spre deosebire de cea medievală, deloc sigură de izbândă.

Calea sigură ar fi implicarea activă și profesionistă, într-un spirit de cooperare și cu bună credință, în rezolvarea problemelor cu care se confruntă țara. Chiar și în condiții de criză, o guvernare se bucură de înțelegerea cetățenilor atunci când ei constată efortul susținut și competent al guvernării. Doar această abordare poate, sunt convins, să asigure partidelor voturi noi și potențial competitiv pe termen lung.

Faptul că observ viața politică din RM fiind cel mai des în exterior îmi permite să am avantajul unei priviri dintr-o parte. Din această postură am remarcat în discursul atât al politicienilor moldoveni cât și al susținătorilor acestora câteva idei implicite pe care publicul în general le împărtășește fără să le pună la îndoială, le consideră niște adevăruri absolute. Aceste idei, cu statut de adevăr incontestabil, servesc și la luarea unor decizii importante.

Atunci când corespund realității, acestea pot contribui la luarea unor decizii juste, care să ducă la avansarea lucrurilor în societate. Dacă însă nu e vorba decât de niște prejudecăți, de niște mituri, ele vor sta fără îndoială la baza unor decizii proaste, păguboase pentru cei ce le iau.

Cu acest text, intenționez să încep prezentarea unor mituri care, în opinia mea, afectează într-o manieră importantă politicul din RM. Voi încerca să scriu cel puțin o dată pe săptămână câte un text dedicat unui astfel de mit. Primul mit pe care vreau să-l prezint este unul care circulă în mediile cu convingeri naționaliste. Este vorba de mitul despre „mâna Moscovei”.

Rusia face legea în RM

Se consideră că deși RM a obținut independența acum 20 de ani, orice decizie importantă pentru soarta acestui pământ se ia la Moscova. RM este, așa cum a fost și Moldova cronicarilor „așezată în calea tuturor răutăților„, un teritoriu disputat între marile puteri, dar încă dominat de Rusia. Rusia controlează situația politică din RM prin oamenii săi infiltrați în guvern, presă, societatea civilă, etc. Din cauza Rusiei, conform acestei poziții, s-a ratat integrarea în UE, în NATO și unirea cu România. Rusia este cea care ne blochează dezvoltarea economică și ne dictează, iată acum, ce fel de Președinte al RM să alegem. Astfel, conform acestei credințe, Rusia utilizează politicienii moldoveni în scopurile ei. În realitate însă, eu cred că lucrurile stau exact invers, politicienii moldoveni folosesc de fapt Rusia în scopurile lor.

Moldovenii sunt rusofili

Majoritatea moldovenilor, conform tuturor sondajelor și studiilor sociologice efectuate până acum, sunt rusofili. Celor mai mulți moldoveni le place cultura rusă, limba rusă, adoră emisiunile tv în rusă, ascultă cu deosebită plăcere șlagările rusești, urmăresc cu sufletul la gură ce fac vedetele din Rusia, cred în puterea statului rus, îi admiră pe președintele rus și pe primul minstru al acestei țări, mulți dintre ei merg să lucreze în Rusia deși sunt discriminați, exploatați și, uneori, chiar omorâți. Din această cauză, orice politician care vrea să câștige puterea în această țară trebuie să fie rusofil sau să facă alianță cu un partid rusofil. Datorită acestui fapt, și nu pentru că ar avea capacitatea să controleze deciziile politice luate la Chișinău, Rusia are încă o influență mare în RM.

Nu Rusia, ci interesele guvernează RM

Politicul moldovenesc a avut însă cu Rusia o relație ambivalentă. Astfel, chiar și actorii politici considerați parteneri fideli ai Rusiei au luat la un moment dat decizii deschis opuse intereselor Rusiei. Voronin deși ajunge la putere cu un mesaj prorusesc, când a avut interesul nu a ezitat să se împrietenească cu Băsescu, Iușcenko și Saakașvili și să respingă planul Kozak. La fel și Lupu, deși a obținut voturile inclusiv pentru că era considerat un politician prorus, atunci când, încurajat de Narâșkin, trebuia să facă alianță prorusească cu Voronin, el merge într-o coaliție cu antirusul Ghimpu.

Eu nu cred nici că Dodon, astăzi, ar fi păpușa fără voință a Moscovei, căci în realitate politicienii moldoveni iau deciziile lor nu în funcție de interesele Rusiei, ci în funcție de interesele lor. Deși nu trebuie să subestimăm dorința Rusiei de a menține RM în sfera sa de influență, nu e nevoie nici să cultivăm o atitudine defetistă față de aceste încercări. Iar pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în viața politică din RM, în opinia mea, trebuie să înțelegem mai întâi care sunt interesele actorilor politici locali, și în ce măsură acestea se conjugă sau nu cu cele ale marilor puteri. E timpul astfel să nu atribuim altora eșecurile noastre, ci să ni le asumăm și să încercăm să le depășim cu inteligență, fără să recurgem la mituri care să ne justifice lașitatea și incompetența.

Mihai Ghimpu a făcut zilele astea niște declarații surpinzătoare. După ce timp de mai multe luni președintele PL a ținut întreaga societate în tensiune, promovând necesitatea de a alege Președintele țării doar în baza acordului AIE, care îi oferea, de altfel, dreptul de a ocupa funcția de Președinte al Parlamentului, iată că vineri aflăm că acesta nu doar renunță la postul care-i revine conform înțelegerilor cu partenerii de Alianță, dar renunță chiar și la dreptul de a înainta un candidat apartinic la postul de Președinte. Ce consecințe pot să aibă aceste decizii asupra raportului de forțe din Parlament și asupra alegerilor prezidențiale?

 Mihai Ghimpu, jucând tare în favoarea necesității de a păstra intact acordul de constituire al Alianței și promovând fără ezitare necesitatea de a rezolva prin referendum incoerențele constituționale privind alegerea șefului statului, a reușit să ridice la un punct optim influența PL în interiorul AIE.  Însă în momentul în care anunțarea lansării referendumului constituțional a provocat o reacție negativă virulentă, atât din partea opoziției cât și din partea societății civile, iar analizele independente atenționau cu multă convingere fragilitatea acestei soluții, menținerea dură a opțiunii pro-referendum devenea periculoasă pentru AIE. Acest lucru devenea cu atât mai riscant cu cât s-a instalat percepția că nu s-au epuizat încă toate posibilitățile de a rezolva problema alegerii Președintelui în Parlament prin acceptarea ofertei grupului Dodon.

Ghimpu fiind un promotor activ al refrendumului, toate atacurile oponenților acestei soluții au țintit mai ales asupra lui, care era bănuit că ar fi fost motivat nu atât de interesul național, cât de dorința de a se instala în funcția de Președinte al Parlamentului. În aceste condiții, PL trebuia să facă ceva pentru a elimina orice suspiciune și pentru a debloca situația de impas în care s-a pomenit AIE. Făcând un pas înapoi, adică renunțând la postul de Președinte al Parlamentului, Ghimpu demonstra flexibilitate și elimina totodată bănuielile care planau asupra lui.

Renunțarea la unul din cele trei posturi înalte în stat, nu putea fi făcută însă fără ca PL să obțină ceva în schimb. Acel ceva putea fi dreptul de a desemna o candidatură apartinică pentru postul de Președinte al țării. Chiar dacă PLDM sau grupul Dodon ar fi refuzat candidatura PL, în condițiile în care aceasta era să fie promovată public, refuzul partenerilor era să fie sancționat de opinia publică, care, am văzut în cazul referendumului, a început să conteze chiar și în Moldova. Astfel PL, dacă reușea să promoveze o personalitate respectată în acest post, ar fi recâștigat influența sa politică.

În condițiile însă în care Ghimpu a renunțat la acest drept aducând argumentul că nu vrea să fie învinuit de nealegerea Președintelui (adevărul este exact invers: dacă PL și-ar fi păstrat dreptul de a înainta candidatul la Președinție, cei care l-ar fi refuzat ar fi fost mai ușor făcuți responsabili), PL trebuie să se gândească serios cum să se asigure că nu va fi marginalizat sau chiar eliminat de la guvernare în cazul în care configurația din Parlament se schimbă după alegerea Președintelui prin migrarea unor comuniști la grupul socialiștilor. Dacă un Președinte propus de PL era să fie votat, era mult mai greu să se reușească marginalizarea acestui partid într-un eventual nou context politic. Acum însă, poziția PL a slăbit, în măsura în care ar putea fi nevoit ca după alegerile prezidențiale să meargă chiar în opoziție. Unica șansă pentru ca PL să-și păstreze influența, în aceste condiții, este, în opinia mea, ca acest partid să vegheze ca persoana care va fi propusă la postul de Președinte al țării de către colegii de Alianță să fie o candidatură cu adevărat prooccidentală, decisă să realizeze planul de guvernare al AIE și să fi demonstrat în trecut un profil moral incontestabil, calități care să nu facă posibilă schimbarea direcției de dezvoltare a țării .

Nu trebuie să fim naivi, ca și oriunde în lume, interesele sunt cele care guvernează RM. Democrația face însă ca interesele, individuale sau de grup, meschine și mai puțin meschine, să fie orientate spre binele comun prin două mecanisme: necesitatea de a nu pierde susținerea electoratului și necesitatea de a negocia. Aceste mecanisme nu au însă mare efect dacă nu sunt conjugate. Astfel dacă în cazul alegerii Președintelui țării, partidele ar trebui să negocieze între ele fără să ia în considerație opinia publică, rezultatul ar fi votarea unui președinte convenabil liderilor de partide, dar care să nu fie neapărat și unul agreat de cetățeni. Fără negociere însă, un candidat agreat de electoratul unui singur partid nu ar avea susținerea necesară pentru a fi ales. În asemenea condiții, nu atât existența unor interese ar trebui să ne sperie, ci mai ales eliminarea negocierilor și neglijarea opiniei publice.

Negocierile pentru a fi efective, trebuie să aibă loc în condiții de încredere. Pentru a mări această încredere, fiecare participant trebuie să meargă în întâmpinarea celuilalt cu pași care ar demonstra buna credință în negocieri. Acest lucru trebuie să-l facă mai ales cei care au o poziție mai avantajoasă. Paradoxul democrației este că acționând astfel, un actor politic nu pierde, așa cum pare la prima vedere, ci câștigă. El câștigă nu doar prin mărirea încerederii între parteneri, ci și la nivel de imagine atrăgând de partea sa opinia publică. Iar imaginea nu este ceva abstract, care poate fi construită datorită unei influențe asupra mass-mediei. În condiții de transparență, mai ales în era Internetului, nici o imagine decalată de comportament un este credibilă, căci comportamentul actorilor politici este oricând accesibil opiniei publice. Atunci când negociază, politicienii nu trebuie deci să uite ce va crede lumea despre comportamentul lor și deciziile pe care le vor lua.

Astfel dacă până acum PL și Președintele acestuia erau în cădere de imagine fiind bănuiți că doresc obsesiv să obțină postul de Președinte al Parlamentului cu orice preț, după ce apar informații că PLDM (și PDM?) nu acceptă candidaturile nepartinice foarte credibile pe care PL a acceptat să le ofere în schimbul cedării de către acest partid a postului de Președinte al Parlamentului, tendința se inversează. Zvonurile care se strecoară în presă despre respingerea de către Filat a unor candidaturi nepartinice bune propuse de Ghimpu devin însă credibile atunci când aceste candidaturi apar una după alta denigrate în presă cu informații absolut scoase din deget, cum ar fi exagerarea importanței unor declarații politice sau chestionarea unor proprietăți evident legale. În cazul dacă aceste lucruri se vor confirma, PL și Ghimpu vor crește în ochii alegătorilor, respectiv își vor mări ponderea în societate, iar PLDM și Filat își va deteriora poziția pierzând din imagine. Acest lucru se mai numește și efectul bumerangului sau căderea în groapa proprie săpată pentru altul. Pentru ca situația să devină win-win, toată lumea să câștige, este nevoie ca înaintarea candidaturilor pentru postul de Președinte, dar și respingerea acestora, să fie făcute cu bună credință și cu argumente prin care să fie promovat interesul acestei țări.

AIE a lansat soluția referendumului pentru a rezolva criza președintelui în R.M. Această soluție, ca și orice soluție, are avantajele și inconvenientele sale. Sarcina partidelor Alianței este să evalueze dacă dezavantajele acestei soluții nu depășesc avantajele și să anticipeze riscurile deciziilor luate.

Avantajele referendumului ar fi:

1. Va permite eliminarea anomaliilor din Constituție care denaturează principiile de funcționare a regimului parlamentar, în mod special ce țin de competențele Președintelui și ale altor ramuri ale puterii
2. Va permite rezolvarea crizei politice declanșate de nealegerea președintelui fără a recurge la voturile opoziției, ceea ce va face să fie eliminat riscul alegerilor anticipate care se pare constituie scopul PCRM în conjunctura actuală
3. Va permite păstrarea acordului de constituire a Alianței în varianta inițială, ceea ce va diminua riscul ruperii echilibrului, déjà destul de fragil, între cele trei componente

Dezavantajele referendumului ar fi :

1. Există voci influente în societate care contestă legalitatea referendumului, inclusiv unii experți în drept constituțional, ceea ce poate reduce legitimitatea deciziilor luate în cadrul acestui exercițiu
2. Din cauză că AIE nu a înaintat un candidat al său care să corespundă cerințelor grupului Dodon, iar ultimul nu încetează să afirme că este gata să voteze un candidat nemembru de partid, s-a instalat percepția că nu s-au epuizat toate posibilitățile de votare a Președintelui în Parlament în baza actualei formule a art. 75 din Constituție
3.  Soluția care este oferită a fi votată la referendum (diminuarea numărului de voturi pentru a fi votat Președintele în Parlament) este în contradicție cu opțiunea împărtășită de majoritatea covârșitoare a alegătorilor (votarea directă a Președintelui de către popor), soluție care este în contradicție și cu opțiunea promovată de aceiași Alianță în cadrul referendumului precedent pe aceeași temă. În aceste condiții unicul argument prin care AIE va putea să justifice acest referendum este imposibilitatea de a fi votat Președintele în Parlament. Dar acest argument este și el foarte fragil luând în considerație că, așa cum scriam mai sus, percepția instalată este că grupul Dodon ar fi putut să voteze un candidat acceptat de AIE. Acest lucru reduce din capacitatea AIE de a formula un discurs convingător pentru a promova adecvat soluția pe care vrea să o propună alegătorilor. Astfel dacă mai luăm în considerație că referendumul precedent a eșuat în condițiile în care AIE era foarte sigură de succes, probabilitatea ca acest referendum să eșueze  este extrem de mare, aproape incontestabilă, chiar dacă se elimină pragul de participare (PCRM va încuraja în acest caz lumea să voteze împotriva soluției propuse).
4. Mihai Ghimpu nu a reușit, din păcate, să reducă suspiciunea difuzată de dușmanii săi că el este motivat nu atât de interesul țării și a cauzei naționale pentru care a luptat toată viața, ci pentru a lua postul de Președinte a Parlamentului cu orice preț, inclusiv cu prețul revenirii comuniștilor la putere, a intrării definitive a RM în sfera rusească de influență și a îndepărtării idealului de unitate națională pentru mult timp înainte. Aceste speculații sunt alimentate mai ales de faptul că președintele liberal nu acceptă nici o soluție care ar exclude instalarea sa în funcția de Președinte al Parlamentului, chiar și atunci când pentru funcția de Președinte se propun candidaturi nemebre de partid foarte bune pentru țară și respectiv pentru partidul liberal. Acest fapt va putea fi speculat de comuniști și alți oponenți ai PL pentru a induce părerea în societate că soluția propusă în referendum este de fapt găsită pentru a menaja ambițiile unui singur om, lucru care va întări probabilitatea eșecului referendumului.

Eu invit AIE să continue acest exercițiu și apoi să ia decizia care corespunde cel mai bine interesului său, dar mai ales al țării.

În opinia mea însă, o modalitate care ar putea diminua din riscurile inițierii unui referendum (dacă se confirmă legalitatea incontestabilă a inițierii unui referendum constituțional pe acest subiect și în condițiile actuale), să se meargă în două etape :

1. PL să propună un candidat credibil nemebru de partid colegilor săi din AIE și grupului Dodon. Dacă grupul Dodon nu acceptă această candidatură, PL nu va putea fi învinuit că blochează alegerea Președintelui în Parlament. Astfel dezavantajele 2 și 4 vor fi diminuate. Dacă însă această candidatură va fi acceptată, atunci PL trebuie să recunoască că nu a avut dreptate în privința lui Dodon și să colaboreze pentru a fi votată această candidatură în interesul național.
2. În cazul neacceptării de grupul Dodon a unei candidaturi a AIE agreate și de PL, să se inițieze referendumul constituțional unde principalul argument de campanie a AIE să fie că s-au epuizat toate soluțiile de alegere a șefului statului în Parlament, așa încât dezavantajul 3 să fie diminuat.